Cimitirul de idei

    Se deschid cimitire noi. Saptamana aceasta am gasit un fluturas in posta care facea reclama la un nou cimitir. Pana la urma a devenit si asta o afacere buna. Insa putini dintre noi suntem constienti de cimitirele din mintea noastra. Am si eu cimitirul meu. Nu e o lauda ci e mai degraba o constatare sumbra, dar reala.  Ne vin in minte idei stralucite dar nu dupa mult timp uitam de ele,timpul le ingroapa si astfel uitam de ele. Pur si simplu ajung in cimitirul mintii noastre. Cum nu am o memorie stralucita,de multe ori mi se intampla asa. M-am obisnuit acum sa-mi notez ideile pentru blog pe hartie. Ideal ar fi, sa am la mine tot timpul un pix si o foaie in caz ca se naste o idee noua. E pacat sa le lasam sa moara findca ele intodeauna spun ceva. Spun ceva despre noi, despre persoana noastra si astfel invatam sa ne cunoastem mai bine. Sau daca nu ne sunt noua de folos poate ca vor fi pentru cititorii nostri.

This is our GOD!

   Stim atat de putine lucruri despre D-zeu cat stie o musca despre fiinta umana! Nu conteaza religile,sectele,cladirile,monumentele,legendele sau ce ai auzit de la alti. Tu personal ce sti despre D-zeu? Ce stiu eu despre D-zeu? Ce cautam noi de fapt cand ne adunam impreuna mai multi intr-un loc numit,biserica? Eu ma simt uneori ca o piesa de domino pusa in rand pregatita sa faca ce fac si ceilalti. Nu vreau sa vorbesc despre iad dar cred ca acolo majoritatea o vor forma oamenii carora le-a fost frica sa-l descopere pe D-zeu. Da,fricosii,ati citit bine. Cat timp putem spune astazi, haideti sa alungam frica(El oricum stie TOT) si sa-l cautam pe D-zeu! Sa cautam sa-l cunoastem cat mai bine. Trebuie sa incetam lunga insiruire a pacatelor noastre cu care Il obosim pe D-zeu in fiecare zi. Sa terminam cu ele si sa incepem sa-l cunoastem pe El. Fara frica si plini de sinceritate. Imaginea distorsionata pe care o atribuie societatea zilelor noastre lui D-zeu este o imagine falsa. D-zeu poate fi descoperit personal de catre fiecare dintre noi si mai mult de atat, El insusi doreste aceasta.

Suntem dumnezei!

    Inca nu imi este foarte bine fixata ideea in minte,daca exista predestinare sau nu. Accept totusi ideea ca suntem niste dumnezei creati de un D-zeu mai mare. El insusi ne vede asa. Despre tema aceasta se pot scrie volume intregi de carti,eu ma opresc aici. Acum voi scrie din propria experienta,poate ca si altcineva traieste ce traiesc  eu,sau cel putin isi da seama de anumite lucruri. Am aproape treizeci de ani si ma uit in urma mea. Imi observ trecutul si-l analizez. Uneori observ lucrurile acestea cand ma gandesc si la saptamana care a trecut. Filing,sentiment,nostalgie sigur nu e. Nu stiu exact cum sa numesc starea aceea. Pot doar sa spun, ca vad o precizie milimetrica  a unei maini supranaturale care ma conduce. Accidente,boli,dureri,amanari aparent fara motiv,refuzuri categorice neintemeiate,inclusiv pacatele din viata mea,toate se armonizeaza perfect ca sa alcatuiasca un singur lucru unic pe planeta aceasta. Viata mea! Plus mult mai multe detalii pe care poate nici eu nu le observ. Nu stiu cum sunteti voi,dar daca nu ar exista Biblia, prin simplul fapt al observarii acestor evenimente, eu tot as crede in D-zeu.

Spatile goale dintre litere.

     Oamenii cu adevarat pasionati de citit nu ignora aceste locuri goale. Exista,sunt incarligate printre litere,convietuiesc impreuna cu ele. Adevarul e ca de cele mai multe ori nu le bagam in seama,sau mai bine zis niciodata. Ajungem foarte usor absorbiti de linia neagra a literelor care formeaza cuvintele,frazele,ideile. Suntem  sedusi de puterea magica a literelor negre. Le privesti putin si simti cum te atrag si te imbie sa continui ce ai inceput,pe urma nu te mai lasa pana nu termini. Spatile acestea au si ele misterul lor. Poate ca exagerez dar daca nu ar fi ele nu ar exista nici literele. Negrul rasare din alb. Albul este mult mai fertil decat negrul literelor. Acolo se nasc toate, pe urma ies la iveala si alcatuiesc continutul. Traim cu el,ne hranim din el si apoi ni-l punem capatai. Dar sa ne gandim din cand in cand si la spatiul gol dintre litere.

Oare de ce?

     Alt articol plictisitor despre problemele existentiale.... Nu nici pe departe. Da, este adevarat,titlul acestei postari este o intrebare. Dar continuarea va las sa o faceti voi sau sa o ganditi voi,cum doriti. Sunt sigur ca aveti imaginatia mult mai bogata decat amea. Aceasta este tema voastra de casa. Intre timp eu  ma bucur de  odihna de care am avut parte in concediul meu. Nu nu am fost la mare,dar fiindca imi place apa am ales sa merg la bai termale. Sa ma *tratez* de oboseala(in fine poate ca stelutele nu isi aveau rostul). A fost bine ,a fost frumos,a fost odihnitor,a fost ok. Dumnezeu a instituit ziua de odihna, desi El nu avea nevoie de ea. Oare de ce?