Inca nu imi este foarte bine fixata ideea in minte,daca exista predestinare sau nu. Accept totusi ideea ca suntem niste dumnezei creati de un D-zeu mai mare. El insusi ne vede asa. Despre tema aceasta se pot scrie volume intregi de carti,eu ma opresc aici. Acum voi scrie din propria experienta,poate ca si altcineva traieste ce traiesc eu,sau cel putin isi da seama de anumite lucruri. Am aproape treizeci de ani si ma uit in urma mea. Imi observ trecutul si-l analizez. Uneori observ lucrurile acestea cand ma gandesc si la saptamana care a trecut. Filing,sentiment,nostalgie sigur nu e. Nu stiu exact cum sa numesc starea aceea. Pot doar sa spun, ca vad o precizie milimetrica a unei maini supranaturale care ma conduce. Accidente,boli,dureri,amanari aparent fara motiv,refuzuri categorice neintemeiate,inclusiv pacatele din viata mea,toate se armonizeaza perfect ca sa alcatuiasca un singur lucru unic pe planeta aceasta. Viata mea! Plus mult mai multe detalii pe care poate nici eu nu le observ. Nu stiu cum sunteti voi,dar daca nu ar exista Biblia, prin simplul fapt al observarii acestor evenimente, eu tot as crede in D-zeu.
Suntem dumnezei!
joi, 18 august 2011
You liked this post? Subscribe via RSS feed and get daily updates.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
1 comentarii:
Am citit destule bloguri de cand sunt "aici". Am gasit greu unul care sa vina in intampinarea temerilor si intrebarilor mele. Imi place cum scrii.
Eu nu sunt o persoana fatalista, dar am fost nevoita sa admit faptul ca, uneori, ce ne este scris, in frunte ne este pus. Da, indiferent de dificultatea drumului, credinta in Dumnezeu este nestramutata.
Trimiteți un comentariu