PLOAIA

  De azinoapte ploua fara intrerupere. E placuta ploaia,iar pamantul o doreste atat de mult... Si mie imi place,mai ales ca imi trezeste amintiri frumoase. Eu si sotia mea obisnuiam sa facem multe plimbari prin ploaie pe vremea cand eram prieteni (si nu ne raceam). Omul are un instinct primar atunci cand  simte ploaia. Cauta sa se ascunda,sa se adaposteasca,o pestera,ceva. Probabil am mai mostenit si altceva de la Adam si Eva,inafara de pacatul stramosesc. Ploaia nu este inamicul nostru ba dimpotriva ne ajuta sa ne limpezim gandurile. De multe ori m-am gandit la copaci. Ei nu se plang niciodata de nimic. Sufera dar nu se plang.  Din toata creatia omul este cel mai plangacios. Ba e pre multa ploaie,ba prea mult soare,nici cum nu e bine. Copacul sta drept in fata ploii la fel ca si-n fata securii. Avem atatea pilde in jurul nostru. Daca am avea umpic de intelepciune nu am sta asa  nepasatori.